Stimati
si iubiti cititori, s-a intamplat cam asa. Bolnav fiind cu inimioara, suflu
sistolic gradul I si II (nu doar asta, dar doar despre asta vreau sa vorbes),
nu am voie sa fac educatia fizica la scoala, decat o usoara incalzire.
Cum doamnei profesoare de educatie
fizica ii trebuie « patalama« la mana, eu trebuia sa ma conformez, asta ca
sa nu ma trezesc cu un card de absente in catalog. Cum dansa a facut precizarea
clara ca in cazul meu trebuie sa aduc o scutire vizata de un medic specialist,
deducem cu totii ca trebuia sa ajung la un cardiolog …. Dac-ar fi aici, Momaie
ar zice ceva de genu’ « MAAARE GRESEALA !«. Fiind in
primele zile de scoala aglomeratie mare. Unde mai pui ca sunt deja major si
trebuia sa fac dovada ca sunt asigurat ?!
Dupa o
saptamana in care m-am chinuit sa iau hartia cu care sa pot face dovada ca sunt
asigurat, trebuia sa ajung in definitiv si la medicul meu cardiolog. Zis si
facut. In dimineata zilei de 3 octombrie, pe la orele 6 :30, eram la
spitalul de copii, pentru a ma aseza la coada in vederea obtinerii unui bilet
de ordine ce imi aducea automat controlul gratuit de care aveam nevoie. Fiind
deja 6 juma, coada mare, copii multi si doar 10 bonuri la cardiologie, va dati
singuri seama ca nu am reusit sa prind loc, ba chiar am luat si absenta la
scoala, in prima ora. Prima persoana se lauda ca era acolo de pe la 1 noaptea.
Ce-mi spun eu … « inseamna ca tre’ sa fiu aici, la o saptamana diferenta,
de la 12 noaptea, sa fiu sigur ca prind loc« (nici daca esti al doilea nu esti
sigur ca prinzi loc, ca vine primul si le ia pe toate, ca are 10 copchii.).
Trecu’ saptamana si ne aflam in seara zilei de marti, pe la orele 22:00. mama
ma sfatuieste sa plec pe la 3, dar eu eram hotarat ca la 12 sa fiu acolo …
In cele din urma am ajuns in fata
spitalului de copii, dupa un drum pe jos, la ora 12 :25. spitalul era
inchis, era frig de mureai, dar gardienii se plimbau primprejurul spitalului,
asemenea vulturilor gata sa inhate prada. Am stat eu cam o ora in fata
spitalului, pana am inghetat si mi-am dat seama ca nu pot sta pana dimineata la
5 cand se deschide spitalul, ca mor naibii de frig. Bun, zic eu. Am plecat sa
caut o scara prin jurul spitalului, asa incat sa am vedere cine si cum vine, sa
nu aiba cumva pretentia ca a venit primu’ (da, eu am ajuns primul acolo, era si
greu sa fie altul). Ghinion pe capul meu insa ca toate usile aveau interfon
O_o. spre norocul meu am gasit o scara care, desi avea interfon, avea usa
intredeschisa. Am intrat si m-am facut comod pe a patra treapta a primei scari,
cea care face legatura intre parter si
etajul 1, sau mai pe intelesul dumneavoastra, dormeam ca un om al strazii, ca
sa nu ii spunem boschetar, pe scara blocului. Impropriu spus « dormeam«,
ca ma trezeam din 10 in 10 minute sa vad daca a venit cineva sa ocupe loc la
bilete de ordine.
Dupa ce trec vreo 2 ore si
jumatate tot facand drumuri intre scara de bloc si spital, m-am gandit sa beau
un cappucino sa ma mai incalzesc … iar la orele 4 :00 eram in fata
magazinului non-stop, intreband-o pe doamna de acolo cand mama dracu’ se
deschide spitalul. Aceasta mi-a zis ca la 5 juma (O_O), dar daca stau la
bonuri, e bine sa fiu acolo de pe la 4, adica fix din momentul in care
intrebam. Intre timp am luat si al doilea cappucino si m-am asezat cuminte in
fata intrarii spitalului, cand se apropie nepermis de mult si incredibil de
suspect o doamna, cu care aveam sa intru in discutie pe tema serviciilor
medicale romanesti, cu precadere asupra celor locale. Tot trecand timpul,
persoanele se adunau ca albinele la stupul de miere, incercand sa isi asigure
un loc cat mai in fata.
Vine in sfarsit si ora
deschiderii spitalului, vine si ora 7, cand se dadeau nefericitele alea de
bonuri, dar eu eram lemn de frig. Ajung in fata la fisier si ii zic doamnei ca
vreau un bon la cardiologie. Doamna imi ia actele, mai putin buletinul. Cand
isi da seama ca are nevoie si de el, mi-l cere respectuos. Eu, inghetat fiind
de frig, bag ambele maini pe geam, exact ca un cersetor ce intinde mainile dupa
mancare, cu ambele tinand de o bucatica de plastic manjita cu niste cerneala de
diferite culori, numita de toata lumea BULLETin (buletin). Va dati seama ce-a
urmat ? daca nu, continuati sa cititi. Am vrut sa eliberez buletinul din
mana, cand deodata acesta a cazut pe birou, cu precizarea ca in final el a fost
ridicat de pe podea. Doamna, realizand ca eu sunt de vreme buna afara si stiind
ca merg la cardiologie, imi adreseaza o intrebare prin care dorea sa afle la
cat am ajuns la spital pentru bon. Cand ea si ceilalti ce stateau la coada au
aflat ca sunt prezent la datorie de la 12 :25, s-au crucit si au ramas
inmarmuriti, mai mult decat am ramas eu inghetat. Dupa ce mi-am luat actele si
bonul, m-am dus in fata usii cabinetului de cardiologie, chiar daca mai erau 3
ore pana la inceperea programului. Cand ajung sa intru in cabinet, pe la 10
fara putin, asistenta stia deja cum ma cheama, popular fiind dupa ce s-a aflat
la ce ora dadeam ture de teren in jurul spitalului in acea noapte. Doamna,
dorind sa se asigure, m-a mai intrebat o data la cat am venit. Cand a auzit din
gura mea ca la 12 juma’ faceam de paza la spital, n-a mai scos un cuvant. Cand
intra si doctorul, la sugestia asistentei, ma intreaba si acesta la cat am
venit. Reactia lui nu mai e nevoie sa o descriu, caci ea nu e deloc departe de
a celorlalti.
Dar dansul, ca sa imi mai
treaca supararea, mi-a spus de o nazbatie facuta de doi colegi de-ai lui in timpul
liceului (nu dau numele liceului, stie toata lumea cine e Colegiul
National Vasile Alexandri in Galati si unde este el situat). Nazbatia lor
a constat intr-un pariu extrem de
ciudat, cu miza de 10 ron (mai bine de 10 ron in vremea noastra), cum ca unul
din cei doi va tine o musca in gura timp de 15 minute. Ghinionul celui care a
trebuit sa tina musca, elev foarte bun de altfel dupa cum marturisea chiar
doctorul, era ca urma ora de istorie si trebuia sa fie ascultat. Din dorinta de
a nu pierde pariul, nu a deschis gura, a tot bazait saraca musca in tot timpul
asta intr-o liniste deplina, elevul a luat nota 2, dar bucuros la finalul orei,
s-a dus la al lui coleg, i-a dat cu carnetul de cap si i-a cerut banii ….
In cele din urma se termina
si controlul meu, sunt anuntat cand trebuie sa revin la control, apoi plec spre
casa.
Morala ? « Munca
staruitoare invinge totul !«
Ieri......era o zi ca orice zi de scoala , jumate scoala - jumatate la calculator.Si na,dupa mai multe dezbateri intre plictiseala si evitarea monotoniei....hai sa dam o raita prin oras, cu un prieten , sa vedem ce se mai intampla.
Sunt anuntat de o prietena ca la cateva sute de metrii(de locul de unde eram ) se desfasura un concert;si..
cum sa rezisti la asa ceva.Dupa ceva timp (era frumos afara,plimbarile erau cheia) suntem intampinati de ritmuri techno/electro.Normal nu puteam sa plecam asa repede ,si am decis sa ramanem pana la final.Din nefericire se anuntase ca mai sunt 2 melodii pana la anuntarea castigatorilor.
Trece o melodie,trec 2,se ajunge la premianti.Nu prea am fost atent despre ce premiu
se vorbea(la cate fete erau...O_o).
Adevarul e, stimati cititori, ca nu chiar toti au renuntat la romantism si la a mai fi romantici cu o fata. Nu vreau sa ma dau exemplu. Vreau doar sa va spun ca mai sunt personae care ofera flori, care recita poezii, unele creatie persoana, personae carora le tremura vocea cand fac o declaratie de dragoste. Si cu toate astea …. mai traieste romantismul cu adevarat in ziua de azi? 
