CINE SE TREZESTE DE DIMINEATA AJUNGE … LA CARDIOLOGIE !

      Stimati si iubiti cititori, s-a intamplat cam asa. Bolnav fiind cu inimioara, suflu sistolic gradul I si II (nu doar asta, dar doar despre asta vreau sa vorbes), nu am voie sa fac educatia fizica la scoala, decat o usoara incalzire.

       Cum doamnei profesoare de educatie fizica ii trebuie « patalama« la mana, eu trebuia sa ma conformez, asta ca sa nu ma trezesc cu un card de absente in catalog. Cum dansa a facut precizarea clara ca in cazul meu trebuie sa aduc o scutire vizata de un medic specialist, deducem cu totii ca trebuia sa ajung la un cardiolog …. Dac-ar fi aici, Momaie ar zice  ceva de genu’ « MAAARE GRESEALA !«. Fiind  in primele zile de scoala aglomeratie mare. Unde mai pui ca sunt deja major si trebuia sa fac dovada ca sunt asigurat ?! 

Dupa o saptamana in care m-am chinuit sa iau hartia cu care sa pot face dovada ca sunt asigurat, trebuia sa ajung in definitiv si la medicul meu cardiolog. Zis si facut. In dimineata zilei de 3 octombrie, pe la orele 6 :30, eram la spitalul de copii, pentru a ma aseza la coada in vederea obtinerii unui bilet de ordine ce imi aducea automat controlul gratuit de care aveam nevoie. Fiind deja 6 juma, coada mare, copii multi si doar 10 bonuri la cardiologie, va dati singuri seama ca nu am reusit sa prind loc, ba chiar am luat si absenta la scoala, in prima ora. Prima persoana se lauda ca era acolo de pe la 1 noaptea. Ce-mi spun eu … « inseamna ca tre’ sa fiu aici, la o saptamana diferenta, de la 12 noaptea, sa fiu sigur ca prind loc« (nici daca esti al doilea nu esti sigur ca prinzi loc, ca vine primul si le ia pe toate, ca are 10 copchii.). Trecu’ saptamana si ne aflam in seara zilei de marti, pe la orele 22:00. mama ma sfatuieste sa plec pe la 3, dar eu eram hotarat ca la 12 sa fiu acolo …

            In cele din urma am ajuns in fata spitalului de copii, dupa un drum pe jos, la ora 12 :25. spitalul era inchis, era frig de mureai, dar gardienii se plimbau primprejurul spitalului, asemenea vulturilor gata sa inhate prada. Am stat eu cam o ora in fata spitalului, pana am inghetat si mi-am dat seama ca nu pot sta pana dimineata la 5 cand se deschide spitalul, ca mor naibii de frig. Bun, zic eu. Am plecat sa caut o scara prin jurul spitalului, asa incat sa am vedere cine si cum vine, sa nu aiba cumva pretentia ca a venit primu’ (da, eu am ajuns primul acolo, era si greu sa fie altul). Ghinion pe capul meu insa ca toate usile aveau interfon O_o. spre norocul meu am gasit o scara care, desi avea interfon, avea usa intredeschisa. Am intrat si m-am facut comod pe a patra treapta a primei scari, cea  care face legatura intre parter si etajul 1, sau mai pe intelesul dumneavoastra, dormeam ca un om al strazii, ca sa nu ii spunem boschetar, pe scara blocului. Impropriu spus « dormeam«, ca ma trezeam din 10 in 10 minute sa vad daca a venit cineva sa ocupe loc la bilete de ordine.

              Dupa ce trec vreo 2 ore si jumatate tot facand drumuri intre scara de bloc si spital, m-am gandit sa beau un cappucino sa ma mai incalzesc … iar la orele 4 :00 eram in fata magazinului non-stop, intreband-o pe doamna de acolo cand mama dracu’ se deschide spitalul. Aceasta mi-a zis ca la 5 juma (O_O), dar daca stau la bonuri, e bine sa fiu acolo de pe la 4, adica fix din momentul in care intrebam. Intre timp am luat si al doilea cappucino si m-am asezat cuminte in fata intrarii spitalului, cand se apropie nepermis de mult si incredibil de suspect o doamna, cu care aveam sa intru in discutie pe tema serviciilor medicale romanesti, cu precadere asupra celor locale. Tot trecand timpul, persoanele se adunau ca albinele la stupul de miere, incercand sa isi asigure un loc cat mai in fata.

              

            Vine in sfarsit si ora deschiderii spitalului, vine si ora 7, cand se dadeau nefericitele alea de bonuri, dar eu eram lemn de frig. Ajung in fata la fisier si ii zic doamnei ca vreau un bon la cardiologie. Doamna imi ia actele, mai putin buletinul. Cand isi da seama ca are nevoie si de el, mi-l cere respectuos. Eu, inghetat fiind de frig, bag ambele maini pe geam, exact ca un cersetor ce intinde mainile dupa mancare, cu ambele tinand de o bucatica de plastic manjita cu niste cerneala de diferite culori, numita de toata lumea BULLETin (buletin). Va dati seama ce-a urmat ? daca nu, continuati sa cititi. Am vrut sa eliberez buletinul din mana, cand deodata acesta a cazut pe birou, cu precizarea ca in final el a fost ridicat de pe podea. Doamna, realizand ca eu sunt de vreme buna afara si stiind ca merg la cardiologie, imi adreseaza o intrebare prin care dorea sa afle la cat am ajuns la spital pentru bon. Cand ea si ceilalti ce stateau la coada au aflat ca sunt prezent la datorie de la 12 :25, s-au crucit si au ramas inmarmuriti, mai mult decat am ramas eu inghetat. Dupa ce mi-am luat actele si bonul, m-am dus in fata usii cabinetului de cardiologie, chiar daca mai erau 3 ore pana la inceperea programului. Cand ajung sa intru in cabinet, pe la 10 fara putin, asistenta stia deja cum ma cheama, popular fiind dupa ce s-a aflat la ce ora dadeam ture de teren in jurul spitalului in acea noapte. Doamna, dorind sa se asigure, m-a mai intrebat o data la cat am venit. Cand a auzit din gura mea ca la 12 juma’ faceam de paza la spital, n-a mai scos un cuvant. Cand intra si doctorul, la sugestia asistentei, ma intreaba si acesta la cat am venit. Reactia lui nu mai e nevoie sa o descriu, caci ea nu e deloc departe de a celorlalti.

               

   

Dar dansul, ca sa imi mai treaca supararea, mi-a spus de o nazbatie facuta de doi colegi de-ai lui in timpul liceului (nu dau numele liceului, stie toata lumea cine e Colegiul National Vasile Alexandri in Galati si unde este el situat). Nazbatia lor a constat intr-un  pariu extrem de ciudat, cu miza de 10 ron (mai bine de 10 ron in vremea noastra), cum ca unul din cei doi va tine o musca in gura timp de 15 minute. Ghinionul celui care a trebuit sa tina musca, elev foarte bun de altfel dupa cum marturisea chiar doctorul, era ca urma ora de istorie si trebuia sa fie ascultat. Din dorinta de a nu pierde pariul, nu a deschis gura, a tot bazait saraca musca in tot timpul asta intr-o liniste deplina, elevul a luat nota 2, dar bucuros la finalul orei, s-a dus la al lui coleg, i-a dat cu carnetul de cap si i-a cerut banii ….

                  In cele din urma se termina si controlul meu, sunt anuntat cand trebuie sa revin la control, apoi plec spre casa.

                  Morala ? « Munca staruitoare invinge totul !«